http://anotimpulfluturilor.blogspot.ro/
Cu sufletul lovit de cețuri și de
ploi,
ce mor dansând haotic și greoi,
sãrutul toamnei
cade dureros pe buze.
Incerc sã ȋi vorbesc, sã ȋi alung amarul,
peste grãmezi de frunze ajung ȋngenuncheata,
ȋn mod surprinzãtor,
cuidat, ele devin altarul
pe care zac jertfitã, pustie, ȋnlãcrimatã...
Copacii-s goi de frunze, de
amintiri, de viațã,
eu m-am golit de vise, de dor și de
iubire,
aș vrea sã-ți vãd azurul decantat pe
fațã
sã-mi umpli iarași ființa cu fluturi de simțire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu